Amintiri suedeze : fericiti in Malmo

Share this post! Share on Facebook16Pin on Pinterest0Share on Tumblr0Share on StumbleUpon0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Amintiri din Suedia

Dimineata devreme, singuri, noi doi, de mana prin aeroporturi, ca altadata. De data asta, Suedia. Cadou de ziua mea.
Cand din avion  i-am zărit conturat țărmul, apoi din ce in ce mai aproape de pământ, pădurile si seninul cerului, m-am îmbătat de verdele ei proaspăt si curat: ” Hello, Sweden!”
Ma simțeam Niels Holgerson pe aripile gâstii lui, deasupra unui pământ minunat.
Am ajuns in Malmö dimineata devreme. Pe drumul dintre aeroport si oras, m-au uimit casele simple, in linii drepte, campurile ordonate, parca desenate cu rigla pe hartie.
Si carduri de gâște, ca in povestile suedeze pentru copii… si iepuri  dolofani prin campurile de lucerna.
Vant rece si pescarusi, multi pescarusi pretutindeni prin oras. Flori, flori frumos colorate si … biciclete, foarte multe biciclete.
Dupa vântul de afara, camera hotelului ne-a primit, calda si foarte curata, cu ferestrele-i  imense ce dădeau chiar pe străduțele din centrul vechi al orasului.

IMG_8864IMG_9293IMG_9297IMG_9291

Malmö este un oras la mare. Ii simt aerul sarat si ii aud tipetele pescarusilor la fereastra si acum.
In Malmö oamenii par fericiti.
Ritmul vieții curge lent si stiu sa trăiască clipa.
Am iesit la pas sa descoperim orasul.
Alergam pe străzi ca un copil, abia așteptând sa vad marea in port. Era albastra si zbuciumata.
Am trecut pe langa zeci de vitrine atat de frumos decorate, in stilul suedez, simplu si cald, plin de alb, mult alb.
In Malmö se merge cu bicicleta, adulti, copii, toata lumea merge pe bicicleta.

Seara ne-a gasit in Lila Torg ( Piata Mica), una dintre piatetele centrului vechi, un furnicar de lume cum nu am văzut vreodata. Toata lumea la terasele încălzite, cu o halba de bere in fata si o salata de peste, o supa fierbinte sau o friptura. Tinerete, zumzet, voie buna, pofta de viața.

IMG_8842IMG_8809IMG_9295IMG_8892IMG_8891IMG_8829IMG_8889

A doua zi am pornit spre mare, catre plaja Falsterbo, o plaja îndepărtată, cu dune si ierburi înalte, o plaja doar a noastra, caci era primăvara.
Puneam in suflet amintiri dulci. Nu au fost decat doua zile, dar atat de intense si atat de trait fiecare moment, incat au parut zece.

Nu stiu cum m-as imprieteni cu clima, cu frigul si întunericul la vremea amiezii, dar stiu ca mi-ar placea sa traiesc in Suedia.

Mi-ar placea sa merg la serviciu cu bicicleta, sa simt in nări aerul sarat al marii, sa pretuiesc clipele asa cum stiu ei sa o faca, sa iubesc natura si sa ii dăruiesc inapoi pamântului dragostea, asa cum o fac ei.
Pana cand ne vom revedea, draga Suedie!

Share this post! Share on Facebook16Pin on Pinterest0Share on Tumblr0Share on StumbleUpon0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *