Lisabona, dimineti cu dragoste, cafea si portocali infloriti

Share this post! Share on Facebook91Pin on Pinterest0Share on Tumblr0Share on StumbleUpon0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

76321_419821614763575_760012304_n

Colorata, nostalgică, plină de dor si dragoste, asa a rămas Lisabona in jurnalul nescris al călătoriilor mele prin lume.

Lisabona e o stare de spirit, e o stare de bine, de fericire si liniste care iti învăluie sufletul asa cum albastrul cerului ei iti învăluie privirea.

Am ajuns in micul aeroport din Lisabona intr-o seara de sfârșit de ianuarie si m-a întâmpinat cu un aer cald si neobisnuit pentru mine, caci acasă totul era alb si înghețat. In prima dimineața acelasi soare blând mi-a bătut in geam si am ieșit repede sa cunosc orașul de pe malul oceanului. Un oras foarte primitor si vesel, care te întâmpina cu drag, un oras care  se bucura de fiecare turist care ii trece pragul. Ne-am luat de mana veseli, plini de voie buna si am intrat la metrou, unde am facut fotografii cu minunatele “azulejoz” ( placi de ceramica pictate) in timp ce ascultam vrăjita dulcea portugheza vorbita de lusitanii zâmbitori si plini de viata.

Ce imi vine in gând cand imi aduc aminte de Lisabona ? Cerul de un albastru liniștitor pe care se profileaza acoperisurile din țiglă rosiatica, privelistea de vis de deasupra orașului in Alfama,  mirosul de “bacalau” ( cod) si fructe de mare ce iti îmbată simturile pe străduțele înguste si vechi din Alfama,  călătoria cu tramvaiul 28 cu mobilier din lemn, portocalii încărcați cu fructe, casele vesele pline de “azulejoz”, clipele dulci de răsfăț cu Pasteis do Belem… In Lisabona oamenii sunt senini si buni. Lisabona este orașul greu încercat de istorie,  nimicit de marele cutremur din 1775 si care a renăscut ca o primavara frumoasa, dar care își plânge si astăzi rănile adânci. Lisabona e orașul care odata vizitat, iti pătrunde in suflet si nu mai pleacă de acolo niciodata, chemandu-te sa te intorci, iar si iar, legăndu-te cu puteri nevăzute.

483089_419821734763563_157873083_n

Iata ce poti face in Lisabona ca sa o simti cu adevarat :

1. sa  urci străduțele pietruite si înguste din Alfama, cu miros de vechi si istorie, cu pisici lenese si copii galagiosi, cu rufe colorate fluturând in briza blândă. invaluind casele vechi înghesuite una intr-alta, despărțite de străduțe înguste, in panta.

2.sa iti bei cafeaua dimineața la Cafe Nicola, in centru, in Piata Rossio, cafeaua aburinda langa un delicios pasteis de nata. Cafeneaua Nicola, cu minunata-i fatada in stil art deco si interiorul vechi are o bogata încărcătura literară si istorica, fiind in trecut  punctul de întâlnire al oamenilor de litere si din politica.

3. sa  vizitezi Turnul Belem (Torre do Belem) care sta împietrit ca o santinela bătrâna intre raul Tejo si oras, izbit de valuri si mângâiat de trecerea timpului. Turnul Belem era ultimul reper de pe uscat al marinarilor ce plecau in larg si primul pe care il vedeau la întoarcerea acasă de pe mare.

4. sa faci o plimbare pe inserat in centrul orașului, sa simti veselia si relaxarea naturală a lusitanilor, sa ii privești cum sorb visinata in fata La Giginhja, dezbatand ultimele stiri sau pur si simplu bucurandu-se de licoarea dulce din visine.

5. sa  iti petreci o seara instelata intr-un restaurant cu muzica fado in Alfama, lasandu-ti sufletul mângâiat de notele tanguitoare si versurile de dor…

6. sa faci un tur in Feira da Ladra (Piata Hotilor), un targ de obiecte vechi ce are loc martea sau sambata dimineata in Campo de Santa Clara, sus, in Alfama , in apropierea Bisericii  Santa Engracia. Ajungi acolo cu minunatul tramvai  28.

7. sa vizitezi Castelul San Jorge, construit pe cea mai inalta dintre cele sapte coline ale Lisabonei, cu ziduri fortificate si turnuri de aparare, vegheaza de mii de ani minunata priveliste asupra orasului, fiind ridicat in veacul al VI lea de catre romani, purtand amprenta romanilor si pe cea a vzizigotilor si in final pe cea maura, fiind resedinta regala a maurilor pana in anul 1147.

8. sa gusti  “pasteis de Belem”, delicioasele tarte din aluat si crema de ou si vanilie, un rasfat al simturilor, caci micutele si rumenitele tarte, din plin imbaiate in praf de scortisoara si zahar pudra iti vor ramane in sulfet ca o emblema a cartierului Belem.

9. o plimbare cu vestitul, batranul tramvai 28, care te poarta cu indrazneala cu care infrunta pantele atat de abrupte si stradutele inguste incat uneori ai senzatia ca loveste zidurile caselor.

Mic, galben, din lemn, cu miros de vechi, tramvaiul te duce intr-o calatorie in timp si te lasa sa privesti ferestrele cu flori, cafenele, rufe colorate intinse la soare, un batran citind ziarul, copii galagiosi zambind larg  si facandu-ti cu mana.

Închid ochii si vad portocalii in floare, cerul de un albastru cald, ca o alinare pentru suflet ma leagana, simt briza oceanului si mirosul de sare si scoici, mangaiat de gustul dulce de pasteis de nata.Tot cu ochii inchisi, parca aud un crampei de fado tanguindu-se in Alfama, furisandu-se in suflete pe inserat, chemand acasă barbatii plecati pe mare… Lisabona e un cântec fado ea insasi, e o poezie a simturilor si un loc care te imbratiseaza cu puteri nevăzute si iti pătrunde in suflet nemaiplecand de acolo niciodata.

Pe curand si tot pe drumuri!

 

 

 

 

 

 

Share this post! Share on Facebook91Pin on Pinterest0Share on Tumblr0Share on StumbleUpon0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *